Bloggeri turdeni

Oare ce mai citiți, mai ştiţi ce e acela un blog, după pandemie sau, mai bine zis, după infodemie? Să spunem că o adresă oarecare de internet poate adăposti rândurile și gândurile unei persoane – ce poate fi din Turda, Cluj sau de aiurea. Adăpostul anonimatului este, aici, unul relativ: cel care scrie își ţine la discreție doar numele din buletin, nu și personalitatea, pe care și-o exprimă liber (alții zic: exhibă) pe blog – caz în care blogul devine jurnalul online al unei persoane prea puțin interesate în a-și asuma paternitatea ideilor.

Bloggerul are penița incisivă, el scrie foarte bine, fiind o persoană cu deprinderea scrisului care simte nevoia de a ține un jurnal literar, urban sau de altă natură. Dar jurnalul său e lipsit de orgoliul „creatorului”, fie din cauză că încearcă o exprimare light, fără pretenții sau presiuni, fie pentru că rândurile blogului cuprind reflecții personale, pe care nu vrea să și le asume public.

Cum sunt oameni şi oameni, la fel şi bloggerii sunt diferiţi: să luăm două exemple locale, de înaltă ţinută intelectuală, din care veţi înţelege mai bine ce vreau să zic. Radu Iliescu este un profesor de franceză care ţine blogul cu acelaşi nume (link https://radu-iliescu.blogspot.com/), sub motto-ul: Fais ce que dois, advienne que pourra, Vissurix care se ghidează după un motto de Jules Renard: La vie est courte, mais on s’ennuie quand même, iar doamna arhitect Ana-Maria Cătălina postează pe Lumea văzută din Turda imagini din orașul de azi și de altădată. 

Radu Iliescu este profesor de limba franceză și traducător. Scrierile despre religie, metafizică, educaţie, despre istoria mentalităţilor, poezie și  basme. „Eu am să spun lucrurile aşa cum sunt ele, pentru că nu intenţionez să menajez sensibilităţile nimănui, scriu ca de obicei cu amănuntul, nu cu ridicata. Cine vrea să priceapă, e bine, cine nu, iarăşi e bine”.

Fost turdean, Vissvrix s-a mutat de câțiva ani în Cluj, undeva în Borhanci sau într-un alt  cartier mai nou de pe la periferia orașului – acesta fiind singurul aspect cât de cât public din viața privată a bloggerului care nu prea iubea urbea de pe Arieș, pe care o considera un simulacru de oraş: N-am mai scris demult despre Turda, din cauza faptului că m-am plictisit să tot reliefez anormalul. Nu mai locuiesc de mult timp în orașul ciudat de pe Arieș și am încercat să îl clasez printre amintiri, în trecutul care nu îmi mai aparține și nu se mai întoarce. Dar Turda nu se dezminte, se dezvoltă după propriile ei coordonate, unice în România din câte știu eu.

Poate că mai există asemenea pseudo-orașe damnate și pe altundeva în țară, dar mie îmi ajunge Turda mă’sii. 

Sursă foto: www.ana-maria-catalina.blogspot.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.